Care sunt tehnicile standard pentru aplicarea ignifugelor pe textile?

Aplicarea ignifugelor pe textile implică diverse tehnici adaptate tipului de țesătură specific, proprietăților dorite și aplicațiilor finale. Aceste tehnici asigură că substanțele chimice ignifuge aderă eficient la fibre, oferind rezistență la foc de lungă durată. Iată câteva dintre metodele standard utilizate pentru aplicarea substanțelor ignifuge pe textile:

1. Captuseala
Căptușeala este o tehnică utilizată pe scară largă în care materialul este trecut printr-o soluție ignifugă și apoi prin role pentru a îndepărta excesul de lichid. Procesul este de obicei urmat de uscare și întărire.
Țesătura este înmuiată într-o baie ignifugă și strânsă între role pentru a controla cantitatea de absorbție chimică. Oferă o aplicare uniformă, potrivită pentru producția la scară largă. Folosită în mod obișnuit pentru textile de casă, cum ar fi draperiile și tapițeria.

2. Acoperire
Acoperirea implică aplicarea unei substanțe chimice ignifuge sub formă de pastă sau soluție direct pe suprafața materialului textil. Ignifugul este întins sau rulat pe țesătură, care este apoi uscată și întărită. Oferă o barieră de suprafață împotriva flăcărilor, potrivită pentru țesături mai groase.Adesea utilizate pentru textile industriale și îmbrăcăminte de protecție.

3. Pulverizare
Pulverizarea implică aplicarea de ignifugări într-o formă de ceață fină sau de pulverizare, care permite un tratament localizat sau pe întreaga suprafață. Țesătura este expusă la o ceață pulverizată de soluție ignifugă. Potrivită pentru tratarea formelor și structurilor complexe, aplicarea ușor de controlat. Folosit pentru zone specifice pe țesături sau atunci când se tratează produse asamblate, cum ar fi corturile sau interioarele auto.

4. Imersie/Imersie
Imersia implică scufundarea țesăturii într-o soluție ignifugă pentru o perioadă pentru a asigura o saturație completă. Materialul textil este scufundat într-o baie ignifugă și apoi lăsat să se usuce. Asigură pătrunderea profundă a ignifugului în fibre. Potrivit pentru țesăturile care necesită o flacără mare. retardare, cum ar fi echipamentul de protecție și lenjeria de pat.

5. Finisare cu spumă
Finisarea cu spumă folosește un purtător de spumă pentru a aplica uniform retardanții de flacără pe suprafața textilă. Substanțele chimice ignifuge sunt amestecate într-o spumă, care este aplicată pe țesătură și apoi este uscată și întărită. Folosește mai puțină apă, potrivită pentru țesături ușoare. Folosit pentru textile tehnice și țesături în care se dorește utilizarea chimică minimă.

6. Epuizarea
Epuizarea presupune tratarea materialului textil într-o baie în care ignifugul este absorbit treptat de fibre. Țesătura este scufundată într-o soluție ignifugă, care este apoi încălzită pentru a facilita absorbția. Asigură o distribuție completă și uniformă a ignifugarului. fibre naturale precum bumbacul și lâna.

7. Acoperire din spate
Backcoating-ul este un tip specific de acoperire aplicat pe partea din spate a țesăturilor, adesea folosit pentru textile compozite. Ignifugul este aplicat pe suprafața din spate, de obicei într-o formă groasă, asemănătoare unei paste. Oferă o barieră rezistentă la flacără, îmbunătățește structura structurală. integritatea țesăturii. Folosit pentru tapițerie și textile grele.

8. Altoire
Altoirea implică lipirea chimică a ignifugelor de fibrele textile. Țesătura este tratată cu monomeri ignifugă, care sunt apoi polimerizați pe fibre. Oferă rezistență la flacără durabilă și de lungă durată. Folosită pentru țesături de înaltă performanță care necesită rezistență persistentă la flacără.

Aceste tehnici oferă o varietate de opțiuni de aplicare ignifuge textile , fiecare cu propriile sale avantaje și aplicații potrivite. Alegerea metodei depinde de tipul de material textil, de nivelul dorit de rezistență la flacără și de cerințele specifice ale aplicației finale.